Paharul cu Mare

Semafor

2012-01-08T23:07:00.001+02:00

Astazi stateam la semafor. E ciudat cum un semafor poate sa-mi aminteasca de tine...
Cand am pasit pe zebra, mi-am dat seama si de ce.

Sunt 7 ani...
7 ani de cand ma priveai de pe trotuarul celalalt, intr-o zi ploioasa, cu strazile pline de balti.
7 ani de cand mi-ai zambit prima data de sub gluga trasa pe fata, in pauza in care ai lasat tigara dintre buze.

7 ani de cand mi-a batut inima cu putere si stiam ca mai am doar cateva secunde in care puteam sa-mi amintesc tot discursul pe care mi-l facusem pana atunci. Dar nu am reusit...
7 ani de cand am traversat spre tine.

7 ani de Directia 5, Supergirl si, bineinteles, de Love of my life.

7 ani de momente in care ai fost si nu ai fost.
7 ani de clipe asemanatoare cu cea de astazi.

Iti multumesc ca esti singura persoana de care imi amintesc cu zambetul pe buze!
Cu drag...

Cine e de vina?

2011-12-05T20:57:00.006+02:00

Tacerea e de vina pentru ca s-a lasat intre noi.

Noaptea e de vina pentru ca nu te mai vad.

Kilometrii sunt de vina pentru ca nu te mai simt.

Cuvintele sunt de vina cand ne certam.

Ochii sunt de vina cand plangem.

Urechile sunt de vina cand nu te aud.

Mainile sunt de vina cand tanjesc dupa tine.

Buzele sunt de vina ca imi este dor.

TU esti de vina pentru ce sunt!

Perfect compus

2011-08-13T12:25:00.004+03:00

Stiu ca nu ar trebui sa rememorez acel iunie. Ai fost... Ai trecut. Acum stai sub umbra unui perfect compus. Si n-am sa te scot de acolo vreodata. Totusi, regret ca soarta nu ma va mai impinge in tine, ca nu o sa mi te mai scoata in cale cand nu ma astept. O sa-mi fie dor de clipele in care, uitandu-mi armura de ignoranta si orgoliu pe noptiera, ma loveam de tine si ma purtam ca o copila, roseam si mi se blocau cuvintele in gat. Era nostim cand rememoram conversatiile noastre atat de absurde, fara noima, lipsite de introducere sau incheiere. Totul era un cuprins nesfarsit. Evitam inceputul asa cum am evitat si sfarsitul. Cand a fost sfarsitul? Cine la scris? Cine la semnat?
Poate l-a semnat marea satula de pasii nostri care nu duceau nicaieri. L-o fi semnat cerul rosu din acea noapte, brazdat pe ici-colo de privirea mea gri. Sau poate soarele nervos ca umbrele noastre nu s-au imbratisat vreodata...

Azi astept sa treaca vara si tu impreuna cu ea. In aparenta mea liniste, apari adesea de nicaieri si imi tulburi cerul. Sunt nerabdatoare sa vina ziua in care am sa ma trezesc si voi fi uitat cum arati... Astept.

Alice

Dor tarziu

2011-06-17T00:30:00.004+03:00

Orelor tarzii le este dor de tine...
De rasetele noastre care taiau intunericul odaii.
Si de un "noapte buna" spus de prea multe ori.

Podelele plang dupa talpile tale goale...
Dupa pasii amortiti purtati in zorii zilei pana la baie.
Si dupa greutatea a prea multa dragoste.

Strada ma intreaba de tine...
De umbrele noastre mana in mana arse de soare.
Si de pauza de sarut de la semafor.

Subtil

2011-05-26T01:31:00.004+03:00

Vremea asta miroase a tine. Si briza si marea la fel.
Miroase a privirile verzi pe care ni le aruncam dupa perdeaua de praf
Si a sutele de cafele pe care le sorbeam pe coridor doar ca sa te mai vad o clipa.
Miroase a o suvita de par cu aroma de maci si soare de mai.
Miroase a plimbarile tarzii pe plaja pustie cand umblam cu privirile adanc infipte in nisip
Dar cu gandul mereu pe buzele unul altuia.

Vremea asta miroase a dor si a balconul de la etajul 3.

Paradox [sau intrebarea de dupa miezul noptii]

2011-05-08T02:07:00.003+03:00

In perioada comunista foarte multe carti erau interzise.

Astazi librariile sunt pline cu orice...

Dar cati mai citesc?!

Semne

2011-04-09T10:02:00.004+03:00

Ti-am lasat ca Semn:

Privirea pe scoarta copacilor abia infloriti.

Urma pasului cald pe nisipul inghetat.

Palma pe cerul fumuriu.

Parfumul in adierea rece.

Umbra in noaptea rosiatica.

Aroma pe cana de ceai.

Pauza dintre "mi-e" si "dor".

...ca sa nu ma pierzi.

...

2011-03-09T10:52:00.003+02:00

Astazi iti scriu tie.

Stiu ca stai sufocat intre atatea semne de punctuatie.
Punctul te limiteaza, semnul de intrebare te indigneaza.

Am sa-ti fac cadou o linie de dialog, un ABC si-un orice.

Promit ca am sa-ti raspund cu puncte de suspensie.

...ca sa respiri.

Golul din mine [ I ]

2010-09-26T23:43:00.004+03:00

Aveam un gol imens in stomac. Simteam ca oricine imi iesea in cale imi plesnea un pumn in abdomen. Simteam ca ma golisem de maruntaie si ca eram plina de aer. Un aer dureros ce crease un vartej in interiorul meu, incat la fiecare pas aveam senzatia ca am sa vomit. Degetele mi se miscau intr-un gest nervos. Ma chinuiam sa imi opresc mainile din tremurat si sa scap de transpiratia rece. Imi auzeam inima cum bate si vajaitul sangelui prin vene. Gura mi se uscase si inghiteam in sec. Nicio sansa sa imi dispara nodul din gat. Eram palida ca o luna plina.
Ma durea tot corpul si imi zvacneau tamplele.
Daca mi-ai fi iesit in cale in clipa aceea, ai fi facut ca tot raul sa dispara. Sa dispara ameteala si durerea si sa pot respira din nou normal. Sa dispara aritmiile, teama si pupilele dilatate. Insa ora aceea pana la tine, toate privirile insistente si autocarul acela nesuferit imi amplificau senzatiile. Plecarea aceasta spre tine ma facuse sa urc intr-un carusel care se invartea mult prea repede.
Scenariile aveau timp destul sa se joace cu mine; sa imi doresc sa nu te mai vad, sa opresc autocarul si sa cobor in mijlocul campului, sa ma gandesc ca nu voi avea ce sa-ti spun, sa-ti sar in brate, poate sa te sarut sau sa iti zambesc strengar. Ma va durea stomacul daca voi bea un pahar de cognac si, totusi, nu voi avea pic de curaj sa te ating daca nu il voi gusta macar...

Va urma.

De verde

2010-09-21T19:57:00.007+03:00

Ce ne facem acum?

Cand am sorbit din acelasi ceai.

Ce ne facem acum?
Cand am imbratisat amandoi marea.

Ce ne facem acum?
Cand ne-a udat aceeasi ploaie.

Ce ne facem acum?
Cand si ochii tai sunt verzi.

Un om frumos

2010-09-17T21:56:00.006+03:00

Astazi, am avut ocazia sa cunosc un om frumos. Ma incanta teribil cand intalnesc astfel de persoane. Persoane care iti induc o stare de liniste si iti picteaza un zambet pe suflet.
Omul acesta frumos se numeste Zully Mustafa. Dumneaei este o scriitoare. Probabil, scriitoarea in ale carei cuvinte m-am regasit cel mai mult.
Desi am schimbat doar cateva vorbe pentru ca, recunosc, am fost foarte emotionata, faptul ca i-am ascultat prelegerea a aprins o lampa pe aleea pe care ratacesc de ceva vreme.
I-am citit cartile cu sufletul cu la gura. "Strugurii s-au copt in lipsa ei" si cele doua volume de "Nopti Orientale" au schimbat cu siguranta ceva in mine.
"Uitarea este mai rea decat moartea" spune Zully. Si cand ma gandesc ca, pana acum, ma luptam sa uit oameni si momente, fara sa imi dau seama ca, atunci cand uiti, pierzi bucati din tine, pana cand vei ajunge un pumn de nimic.
Pe fiecare volum mi-a semnat ceva: "Sa vezi lumea" si "Sa iubesti pe cine trebuie si cine simti". Cuvinte care, astazi, nu se puteau potrivi mai bine! Le-am scris pe o coala imensa de hartie si le-am lipit pe usa ca sa le vad zi de zi sau in orice clipa in care nu ma pot regasi.

Va multumesc, doamna Zully!

Game over

2010-09-13T21:24:00.006+03:00

Esti o umbra pe o alee opusa. Si nici nu ma mai obosesc sa iti fac cu mana atunci cand strigi cu disperare. Si nici sa-ti zambesc macar.
Ma voi face ca nu te vad ori de cate ori imi iesi in cale si ma voi ruga sa fi cat mai departe, pe celalalt trotuar sau in celalalt autobuz, ca sa nu mai am aritmii si sa fiu nevoita sa intorc capul stanjenita.

Ai fost o umbra pe o plaja pustie, cu un rol foarte prost intr-un joc inventat.

Ai pierdut acum... si marea si jocul. Iar sa-mi strigi numele, e in zadar.

Si, desi tu nu mai esti Rabbit, eu voi ramane mereu Alice.
Si ma bucur ca o sa te doara.

I don't love you anymore. Goodbye!

Nimic

2010-09-06T23:19:00.003+03:00

Boare.
Mare.
A si R si I.

Vara asta am fost nimic.

Tu ce ai fost vara asta?

Ai sa-mi vezi talpile

2010-08-31T23:11:00.005+03:00

Inima mea a luat forma unui iepure caruia i-am rupt capul si l-am aruncat sub pat.
Stiu ca ai sa putrezesti acolo... in linistea celor doua saptamani ale tale de nesiguranta, in confirmarea unui week-end si in semnele stupide pe care ti se pare ca le vezi.

Nu eu sunt cauza pierduta!
Ci tu fraierul. Pentru ca ai jucat un joc care nu exista.
Pentru ca esti satul de tine cand intinzi mana si eu nu sunt.
Pentru ca doresti sa crezi ca iti esti stapan spunand un "PA" cu juma' de gura.
Pentru ca ai pregatit un final dramatic, dar doar pentru tine.

Din pacate, ai sa-mi vezi talpile mangaind podeaua in fiecare zi. Si doar atat.
Pentru ca esti cuminte.

The Bitter End

2010-08-25T00:44:00.004+03:00

Mai tii minte, dragule, cand am oprit timpul?
In ochiul crapat al mintii
Ne-am jucat de-a minunile.

Mai tii minte cand mi-ai intins mana?
Si m-ai rugat cu palmele
Sa ma arunc in tine.

Eu mai tin minte
Cand m-ai tras de pe zidul sufletului.
Si mi-am rupt picioarele in asfalt.

Iar acum oasele-mi frante
Se joaca de-a marioneta cu mine.

Dimineti de cafea

2010-08-19T10:38:00.006+03:00

Dimineti...
Cand soarele imi inteapa ochii. Cand nu vreau sa ma trezesc. Parul ravasit imi gadila fata... Ma intorc pe cealalta parte si imi doresc sa mai visez. Sa te visez... poate.

Stop cadru... camera inca doarme. Si scoicile dorm. Si fluturii albastri de pe pereti dorm. Doar frunzele se misca gadilate de draperia stravezie.

"It's a beautiful day... The sky falls and you feel like it's a beautiful day!" - suna alarma. Poate mi-ai trimis un mesaj de "Buna dimineata!" Iar cand voi privi ecranul telefonului imi vei spune ca ti-e dor de mine... As vrea sa-ti fie dor de mine. Tu...

Inchid ochii... Te-as rupe din tavan... de acolo de unde ma privesti atat de sublim si de unde imi zambesti cum numai tu stii sa o faci. Te-as aseza langa mine si mi-as pune capul pe inima ta. As amorti asa... pentru o viata. Iar cand am sa adorm, tu ai sa te ridici si ai sa prepari cafeaua. Cafea dulce cu putin lapte. Cocotati in varful patului, am gusta-o impreuna si am rade de dimineata de pe chipurile noastre si de pijamalele colorate.Inchid ochii...

It's a beautiful day...

Ecranul telefonului e gol. Si azi imi beau singura cafeaua...

Camera de vara

2010-08-17T18:18:00.007+03:00

Imi place tot ceea ce este personalizat. Deseori ofer prietenilor cadouri facute de propriile-mi maini. Din nefericire, nu am poze cu fiecare "creatie".

Pentru ca e vara, ma plictisesc iar camera mea este proaspat renovata, m-am gandit sa ii ofer putina "culoare". Asa ca, m-am inarmat cu pensule si vopsele si am inceput sa imi creez propriile decoratii. Toata "nebuneala" m-a costat aproximativ 20 de lei. :)

Ce a iesit... puteti vedea mai jos. 3 colaje. Am gasit pe internet niste imagini care m-au inspirat si asa a iesit "Peace, Love & Hope". Acuarela pe pagini din Mica Publicitate. :))

Si pictura pe perete cu pigment negru si albastru pentru vopsea lavabil.
M-a chinuit aproape 2 zile. :)

Si in final arata asa...

This is my room painted in yellow, black and blue! :)

Pauza de ras

2010-08-08T00:19:00.003+03:00

Pasi rupti. Rupti in doua.
Si tipa de durere.
Si plang cu sughituri.

Iti vad dintii. Si razi.
Iti vad ochii. Si plangi.
Iti vad glezna. Si fugi.

Tu stai dupa perdea.Esti un iepure care pandeste vulpea.
Iei o pauza de ras. Ha-Ha!
Si imi rozi timpanele.

Deschid usa. Si ma-ndrept.

Eu merg fara pasi.
Tu mergi fara umbra.

Fum

2010-07-27T17:39:00.003+03:00

Ma asteapta muntele... sa il respir.

Ce fericita sunt! Caci am sa fiu mai aproape de Soare.
Si am sa ii soptesc sa ma fiarba.

Si am sa fierb...
Am sa fierb...
Sa fierb...
Fierb.

Pana mi se vor transforma mainile, ochii, buzele si visele in milioane de vapori.

[Ce ciudat e sa zbori!]

Si am sa ma rog de Luna sa te transforme in fum...
Ca sa alergi dupa M I N E.

Sleeping with ghosts

2010-07-22T01:30:00.001+03:00

Ceasul ticaie: Tic-Tac.

Noaptea imi apasa pe plamani si iar visez ca te tin de mana. Mana ta care se termina brusc undeva pe la cot... si restul e ceata. E soare, dar ceata.
Glezna dreapta mi-e dezvelita si simte racoarea ploii de afara. In vis, e spuma marii.
Cativa fulgi rebeli imi gadila piciorul stang. Nisipul...da... sigur e nisipul din sandale.

Stiu ca dupa valul acela de lumina si caldura care iti acopera chipul, imi zambesti. Si poate imi spui si o poveste. Dupa care sa te opresti brusc si sa ma intrebi ce mai fac.

In camera mea e inca noapte si nu stiu daca imi e dor de tine...

Ploua cu cretini sau CFR-ul lui peste!

2010-07-21T00:06:00.006+03:00

Voi sari peste introducerea in care urma sa mentionez, printre altele, ca regret faptul ca m-am nascut in Romania.

Studenta fiind, circul destul de des cu CFR-ul. Mare greseala, stiu, insa ai mei parinti nu au vreo firma fantoma, nu bat banii pe nicovala si nah, nu am primit la 18 ani un BMW sau ultimul tip de AUDI si deci, sunt obligata sa folosesc transportul in comun. Sincer, uneori imi face placere sa admir peisajul din tren insa. INSA! Cand vine vorba de asteptat in gari trenurile care au 3 (TREI!!!) ani intarziere intr-un singur an si cand sunt obligata sa ma asez printre coji de seminte, canapele rupte si lipicioase, geamuri pline de amprente unsuroase si nelipsitul miros de urina, imi doresc sa merg pe jos!

Mai mult, azi am platit un bilet pentru un astfel de tren DEGEABA. Si asta pentru ca avem parte de casiere extrem de capabile. Mai exact, casiera din gara de la mine din oras care mi-a vandut bilet la un tren care plecase deja de 10 minute. Desi pe tabela faimosul accelerat de Galati trebuia sa soseasca la 9:44, el (MINUNE) a venit mai devreme. Am cerut casierei doua bilete pentru acceleratul de Galati pana la Constanta si am intrebat-o de 2 ori daca are intarziere. Mi-a raspuns foarte sigura pe dansa, ca nu. Si era si logic din moment ce trenul deja plecase.
Mandra, cu biletele in mana, ma indrept spre peron si astept vreme de 50 de minute sa vina trenul. Intre timp trece un IC de la Sighetul-Marmatiei, care nu a oprit in gara, un Rapid de la Oradea si Personalul de Calarasi. Mirata de cele intamplate, ma intorc la ghiseu sa cer informatii despre Galati. Si mi se raspunde foarte zambitor ca acceleratul de Galati a trecut. Soc!
- Cand doamna, ca eu eram pe peron si nu a trecut niciun ACC de Galati?
- A trecut, l-am auzit eu! raspunde cretina.

In momentul urmator am izbucnit de nervi.

Nu am putut sa o fac pe cretinopata sa intelega ca e vina dumneaei, devreme ce mi-a vandut bilete desi trenul plecase inainte iar eu am pierdut timp si bani. Se uita ca vaca incaltata la mine!

M-am intors si am plecat.

Asta e Romania!

Vrei un pisicut?

2010-07-08T20:14:00.002+03:00

Ofer spre adoptie pisicut micut dragut!L-am gasit abandonat in spatele unei cladiri si de o saptamana am grija de el. E siamez si are cateva saptamani. Mananca singur, face la litiera si este fooooarte jucaus. Tind sa cred ca este motanel, dar nu stiu inca sigur! Daca esti interesat, lasa un mesaj aici. :)

Later Edit: Pisicutul si-a gasit casuta ieri! :)

Liar, liar...

2010-07-03T00:05:00.003+03:00

Nu-mi place sa descopar ca o persoana ma minte. Nu-mi place sa descopar adevarul, atunci cand nu il caut. Si nu pentru ca m-ar putea rani sau dezamagi, ci pentru ca detest momentul in care trebuie sa ma confrunt cu mincinosul. Cand trebuie sa ii spun ca stiu ca ma minte si sa ii expun argumentele. Mi se pare de-a dreptul jenant sa ii privesc chipul surprins, sa asist la momentele de liniste in care el cauta alte minciuni cu care sa o acopere pe prima. Cand incearca sa ma ameteasca. Cand se balbaie si ezita sau, mai rau, cand ma face sa ma simt vinovata ca am aflat, luand postura de victima.
In situatiile de fata, as vrea sa nu stiu nimic. Prefer sa raman persoana mintita decat sa fiu nevoita sa asist la astfel de momente penibile, din care oricum nu am nimic de castigat...

Insemn in semn

2010-06-25T15:28:00.003+03:00

Insemn - pe o foaie. pasii tai. [ca sa nu-i uit]
Insemn - pentru tine. o noapte. [in mare]
In semn - ne-am rotit. pana am ametit. [degeaba]

Insemn, insemn, in semn.

Pe o foaie, pentru tine, ne-am rotit.

Pasii tai, o noapte, pana am ametit.

[Ca sa nu-i uit, in mare, degeaba.]

De-a v-ati fara ascuns...

2010-06-18T22:07:00.005+03:00

...credeam ca n-o sa-mi fie dor de tine.

...si pana la urma de ce mi-ar fi?
Caci nici macar nu imi mai pot aminti chipul tau. Si la orice incercare nu imi apare decat zambetul. Tu, Rabbit...
Aveai un zambet al dracului. Buzele, cu colturile ridicate te faceau sa zambesti chiar si atunci cand nu zambeai...

De azi, ma rog sa fii mereu pe trotuarul celalalt si sa nu mai apari ca o naluca de te miri unde, atunci cand sunt dezgolita si cand nu stiu sa ma prefac sau atunci cand nu sunt Alice.

Dar prin ce coincidenta ciudata, ieri in ultima clipa a ultimei zi mi-ai zambit iar? Si nici macar nu era 1:23 noaptea, si nici nu mergeam pe jos ca sa ne luam inghetata si nici nu trageai din tigare, nu aveam nisip in sandale si nici nu ma apucai de mijloc cand treceau unii pe langa noi...

Era 7 fix si mi-ai parut mai inalt decat de obicei...
Si mai ciudat... eu mergeam inainte, iar tu inapoi.

Sa nu-mi mai spui pe nume, Rabbit...

De-a v-ati ascuns

2010-06-07T19:15:00.010+03:00

...stiam ca nu o sa ma mai scoata nimeni de acolo. Stiam ca probabil imbratisarea marii va fi ultima pe care pielea mea o va mai simti vreodata. Iar ceata verde ultimul lucru care imi va mangaia privirea. Doamne, ce ciudat! Caci deschideam ochii si simteam ca am iesit din mine si ca pot sa ma privesc. Si ce frumoasa cadere... cu mainile intinse in sus, asteptand o mana calda sa ma traga, cu rochia dansand in jurul meu si cu parul incalcit.Sigur semanam cu o balerina...

***

-Balerino, ti-ai gresit vocatia!!!
-Vai Rabbit, nu ma mai privi asa!

Alex era Rabbit. Devenise Rabbit de cand a dat peste mine din intamplare si i-am spus ca ma cheama Alice, pentru ca nu aveam chef sa imi dezvalui adevaratul nume. L-am intrebat pe Rabbit intr-o zi daca ii place sa se joace si mi-a spus ca da. De atunci ne-am jucat De-a v-ati ascuns, doar ca numai el punea ochii si numara pana la stele apoi pornea sa ma caute. M-ar fi gasit usor de fiecare data, doar ca ii placea sa ma faca sa cred ca am sa castig. Dar nu castigam nici eu si nici el. Amandoi pierdeam dar eram prea orbi ca sa vedem asta. Si ne bucuram enorm pentru ca pierdeam.

In seara aceea am plecat pe plaja. Eram doar eu cu Rabbit si imi placea ca nu ma tinea de mana. Rabbit tragea dintr-un Malboro rosu iar eu imi mancam ciocolata cu pofta de copil. Si nu imi pasa ca imi intra nisipul in balerini si nici ca batea vantul si a doua zi urma sa racesc, si nici ca imi murdarisem bluza de ciocolata.

Atunci ne-am jucat in cabina salvamarului. Am urcat pe scarile rancede de metal si am stat acolo sus. Era frumos sus si nici nu stiu cat timp a trecut. Atunci Rabbit a inceput sa numere cu cifre de ciocolata si sa ma caute iar eu chicoteam dupa ochii lui. Dupa aceea am pus eu ochii. Dar am trisat... Si l-am vazut cand se ascundea cand sub sanii mei, cand in palme, cand dupa ureche... apoi pe coapse si sub limba. Si ma amuza teribil! Rabbit mi-a spus ca nu joc corect si ca o sa se ascunda de nu am sa-l mai gasesc vreodata. Eu am ras si Rabbit a sarit din cabina galbena pana in mare, adanc in mare.

Am sarit si eu ca o nebuna dupa el ca sa-l gasesc... Dar trisase si el de data asta. El sarise in marea lui, nu in a mea.

***

...ma gandeam atunci la Eliade si la nimicul lui muzical... Voiam sa devin un nimic muzical in apa marii. Nu incercam sa ies la suprafata. Nu dadeam din maini si nici din picioare desi plamanii imi erau goi iar creierul imi statea sa explodeze. Daca as fi iesit stiam ca nu am sa il mai gasesc pe Rabbit vreodata. Asa ca... am plutit catre nicaieri.
Un nimic muzical...doar apa.

De ploaie

2010-06-02T16:14:00.004+03:00

Mi-a plouat aseara chipul
Printre picaturile
Pe care le radeai cu atata pofta.

Si mi-ai speriat cartea
Cu rasul tau isteric
De mi-au fugit cuvintele...
Pe rand.

Eu nu am sa te iert
Decat atunci cand va iesi soarele.
Si ai sa plangi
Ca ti-ai uitat umbrela acasa.

Vara asta...

2010-05-29T12:16:00.003+03:00

Buzele nu sunt dulci... niciodata dulci. Buzele au gust de rosu si de sange. Si putina aroma de sfarsit.
Caci cu oricare doua buze incepe un sfarsit. Un sfarsit cu gust de bitter. Nici prea amar, dar nici prea dulce. Insa din betia lui cu greu te mai poti trezi.

Dragostea nu are niciun gust. Aici e capcana. Iti imaginezi atatea arome, dintre cele mai fine si mai delicioase, dintre cele mai dulci, mai dulci decat mierea. De fapt, nu exista. Aromele se joaca in capul tau pana intri in coma. De gradul 5.

Sexul are gust de capsuni. Le privesti cu pofta si nu stii cu care sa incepi. Iei una, e acra. Dar e rosie si arata atat de bine, incat gustul nu mai conteaza. Pentru ca e Capsuna! Mai iei una, si te rogi sa fie dulce. Si inca una... si toate-s acre. Dar totusi bune. Pana nimeresti una dulce si suculenta. Ala e sexul. Capsunile dulci si coapte sunt rare. Daca pui zahar, trisezi.

Vara asta are gust de crema de zahar ars... si nu pentru ca e dulce, ci pentru ca ti se face rau daca mananci prea multa.

Imbratisare

2010-05-26T12:48:00.003+03:00

Caut cu disperare niste palme in care sa ma cuibaresc...

Azi, imi doresc mai mult ca oricand o imbratisare.

Doua brate deschise care sa imi cuprinda umerii. Si o inima de care sa imi lipesc urechea stanga... iar bataile ei si sa ma adoarma... Tic Tac.
Vreau sa simt caldura unui trup viu... caci m-am saturat de cadavre.
Si un piept care sa adune toate lacrimile... Un piept care sa nu se supere ca il plang.

Vreau o mana care sa imi mangaie parul si obrazul... si un chip care sa-mi zambeasca.

Vreau o imbratisare plina de liniste si pace...
O imbratisare nesfarsita.

Un Nimeni... sau omul RAU

2010-05-19T20:51:00.003+03:00

M-am gandit serios daca sa scriu sa nu urmatorul articol... La un moment dat, am spus nu, pentru ca nu mai doream sa manjesc blogul cu prostia unora. Si totusi... azi m-am decis sa o fac. De ce? Pentru sunt o gramada de astfel de oameni. Oameni incapabili si aroganti care intr-o mai mica sau mai mare masura, iti decid viitor. Da... ironia sortii. Insa in momentul in care ei au fost "inzestrati" cu o oarecare putere si au un pix in mana, iar tu esti prins pana la gat in sistem si nici nu te dau banii afara din casa, trebuie sa inghiti in sec, sa iti pui fermoar la gura si sa faci plecaciuni. Si nu... nu vorbesc despre Basescu sau despre vreun politician din Romania, vorbesc despre oameni care, din nefericire, se afla foarte aproape de mine, si oricat as incerca, nu reusesc sa ii evit.
Oamenii acestia, imi amarasc ziua si viata. Parca au pe talpi vopsea neagra si oriunde pasesc reusesc sa intunece atmosfera. Da... pe ei ii pot numi rai. Pana la 21 de ani am cunoscut oameni prosti, nebuni, ignoranti, nesuferiti dar niciodata nu am numit pe vreunul dintre ei "om rau". Si sunt tare trista ca azi a aparut un "om rau" pe pajistea mea.
I-as cumpara cadou o oglinda. O oglinda mare in care sa se vada din cap pana in picioare. Si l-as obliga sa se priveasca ore intregi, zi de zi. L-as pune sa rosteasca cuvintele acelea pe care le repeta zilnic si carora le e rusine ca ies din gura lui. Corectitunii ii e rusine! Si Seriozitatii! Dar mai ales ii e rusine cuvantului EU, pentru ca omul acesta nu e un EU ci un NIMENI.
I-as spune eu ce cuvinte i s-ar potrivi perfect: LAS, FRUSTRAT, FATARNIC, MITOMAN, MEGALOMAN, si mai ales RAU!
Omule RAU, eu nu te vreau in viata mea! Si sunt tare necajita caci din cauza ta am ajuns sa urasc. Si stii ca te urasc si mai sunt o gramada ca mine. Ceea ce nu reusesc sa inteleg este dorinta asta a ta suprema de a-i face pe ceilalti, cu buna stiinta, sa aiba astfel de sentimente pentru tine.
Dar stii... mama mi-a zis candva ca pe oamenii rai ii vor ajunge blestemele. Privindu-te, realizez ca pe tine deja te-au ajuns...

Depravare

2010-05-15T20:15:00.003+03:00

Vreau sa ma joc cu noaptea.

Sa deschid ferestrele larg si sa intre orasul in camera. Cu fum, cu lumini, cu claxoane, cu faruri, cu asfaltul umed... si cu tine.
Sa sting luminile si sa dansez desculta pe podeaua rece. Sa imi transpire mainile si sa ma usture talpile.
Parul sa imi gadile spatele gol... si sa rad prosteste.
Sa miroasa a rum si a fum de tigara. Sa ma imbrac doar in refrenele absurde pe care tu le fredonezi cu capul pe spate.

Dimineata, cand galagia a adormit... sa ies afara in picioarele goale. Sa cumpar mere verzi pentru mine si tigari dulci pentru tine, de la magazinul din colt. Tu sa ma privesti de la balcon iar eu sa iti fac cu mana din mijlocul strazii.

Apoi, sa ma invelesc in cafeaua neagra...
Si sa adorm...

Marginea orei 6

2010-05-04T23:32:00.003+03:00

Ia-ma de mana si hai sa ne plimbam pe limbile ceasului.
Si sa le oprim sub greutatea zambetelor noastre.

Sa topim secunde sub picioare
Iar cand obosim... sa ne odihnim la marginea orei 6.

Eu voi culege minute si-ti voi impleti o ora.
O ora intr-un buchet
In care sa locuim nestingheriti.

Tu ai sa razi si ai sa-mi soptesti:
- Hai sa mergem, mai avem pana la ora 12!

10 este nota profesorului [sau cum am gasit un exemplu negativ]

2010-04-30T11:32:00.002+03:00

Pentru ca nu doresc sa acumulez atatia nervi sau sa imi tatuez pe propria-mi piele mazgaliturile si frustrarile altora, aleg sa le torn aici, pe masa acestui blog si sa astept sa vina cineva sa le stearga si eventual sa le arunce la gunoi.

Unii oameni nu ar trebui sa se numeasca profesori!

Nu as vrea sa intru totusi in vastul si complexul subiect: Sistemul de Invatamant din Romania, pentru ca as umple 1000 de bloguri cu articole referitoare la acest"rahat"! [Ma scuzati, dar nu mai pot sa respir de nervi!]
Am sa ma leg strict de specia "neprofesorului". Adica incapabilul acela:
care a fost candva student,
care a avut restante,
care chiulea de la cursuri,
care copia la examene,
care a absolvit o porcarie de facultate,
care a fost un nimeni intr-o instutie de nimic,
care continua sa fie un anonim,
care, plin de frustrarile propriilor esuari si rateuri, ma invata pe mine cum sa ma descurc in viata!
Care vine la catedra zi de zi si imi impartaseste din experienta lui de nimic,
care nu isi poate privi picioarele de lungimea nasului,
care nu stie sa spuna decat cum o sa iti scada din nota,
care vorbeste numai despre maretul Sine,
care spune ca 10 e nota profesorului,
care considera ca a fi detestat de ceilalti e o calitate,
care spune "Intr-o zi o sa imi multumesti!"

Nu mersi!
Un profesor trebuie sa fie un mentor si sa aiba in primul rand capacitatea de a "impartasi" cunostintele. Profesorul ar trebui sa fie cel care te impinge de la spate, nu cel de care sa iti fie teama. Profesorul trebuie sa fie un prieten, nu un ipocrit!

Ma bucur ca ai devenit exemplul meu negativ!
Punct!

As vrea ca lumea intreaga sa fie

2010-04-22T23:16:00.003+03:00

As vrea ca lumea intreaga sa fie un camp.
Un camp mare si verde,
fara drumuri,
sosele si mai ales fara semafoare.
Fara zgarie nori si vile urat colorate.
Fara mall-uri si fara oglinzi.
Fara casti in urechi si ochelari de soare.
Fara etichete pe haine si umbrele.
Fara caini maidanezi si ziduri de beton.
Fara cizme si ceasuri...
Fara garduri si cabluri electrice.

As vrea ca LUMEA intreaga sa FIE!

O carte

2010-04-17T13:20:00.006+03:00

Cred ca unul dintre cele mai frumoasa lucruri pe care le poate face cineva intr-o viata este sa scrie o carte... O carte pentru altii care va ajunge in rafturi, de unde va fi culeasa si citita...

Va prezint: "Ganduri si vise la mal de Dunare"

Azi eu am 21

2010-04-13T20:10:00.001+03:00

Nu imi mai amintesc de cand nu mi s-a mai adresat intrebarea: "Ce varsta ai?".

Insa astazi, o farmacista m-a intrebat. Iar eu, foarte dezinvolta, am raspuns 18. Noroc ca intre opt si sprezece am realizat ca nu mai am varsta asta de vreo... 3 ani.

Cand am rostit 21 am avut un sentiment extrem de bizar. Mi-am amintit cand avea sora mea mai mare 21, si mi se parea o varsta colosala...

Azi eu am 21, si e ciudat...

Promenada

2010-03-30T18:38:00.005+03:00

Azi mi-am vazut creierul imprastiat pe trotuare pline de praf, negre dupa atata somn de iarna.

Am urcat in autobuz si m-a izbit mirosul puternic de plictiseala, de munca, de stres, de lene, de betie si mai ales de moarte. M-a izbit atat de tare incat mi-a bubuit cutia craniana iar ochii mi-au cazut in palme. Ce fericireeee!!! Pentru prima data nu m-am mai reflectat in ceilalti, ci m-am putut privi cu proprii mei ochi!

In gropile pline de noroi dureros mi-am rupt gleznele. Si a trebuit sa imi tarasc trupul, tocindu-mi coatele de bordurile amare. Dar nu m-a durut... caci sufletul imi statea atarnat de cablurile electrice.

Maine, o iau de la capat...

Coloana Rupta

2010-03-26T00:08:00.004+02:00

Mirosul de mucegai isi facea loc prin nari pana spre adancul creierului... O usturime puternica zvacnea undeva in spatele ochiului si picura putin cate putin de parca in loc de lacrimi, plangeam cu acid. Nu zaream mare lucru... O camera goala, cu pamant pe jos si pereti din lemn putrezit. Lumina palpaia prin cateva crapaturi ce tineau loc de ferestre.
Mi-am infipt cu putere degetele julite in pamantul umed si am incercat sa ma ridic. Dar trupul parca nu era al meu si oricat ma chinuiam nu reuseam sa il fac sa se urneasca. Inca o miscare, doua... Durerea imi umezea obrazul incat puteam sa jur ca pentru cateva momente devenisem Coloana Rupta a Fridei Kahlo.
Nu stiu cat timp am ramas in genunchi, cu palmele infipte in pamant. Durerea devenise amorteala... o amorteala placuta, calda, care imi invada toate oasele. Piciorul drept, piciorul stang... am reusit sa ma indrept. Pentru prima data dupa atata timp simteam pamantul sub picioare. Stateam pe loc, imi priveam trupul, rochita alba cu volane prinsa la brau cu un cordon care candva fusese rosu.
Mi-am scuturat pamantul de pe genunchi si intr-un gest rapid am facut primii pasi spre usa. Era o usa pe care nu imi amintesc cand am intrat. Zavorul ruginit s-a miscat intr-un scartait puternic si lumina mi-a invelit fata. O poteca serpuia printre brazde de flori si iarba. Parfumul de tei inghitise aproape in intregime mirosul de mucegai.
Am pornit printre copaci cu soarele de mana. Stiam ca undeva, cineva ma asteapta...

Ma salvasem...

Prima data...

2010-03-23T23:18:00.008+02:00

Leapsa furata de la Ilana:

Primul cuvânt pe care l-am rostit: Nu mai tin minte ce am spus. Trebuie sa o intreb pe mama! :)) Oricum, am vorbit destul de devreme.

În prima zi de școală generală: Eram imbracata intr-un costumas rosu cu pantofi de lac albi si imi era frica de invatatoare pentru ca auzisem ca este foarte rea. M-am asezat in prima banca de la fereastra langa vecina mea si ma holbam curioasa la Abecedar.

Primul meu sărut: L-am primit la unul dintre jocurile copilaresti unde dai si primesti pupaturi: "Adevar sau provocare". Era vara, noapte, si aveam 12 ani.

Prima fomație care mi-a plăcut la nebunie: Andre! Logic...

Primul CD cumpărat: Nu CD. Caseta: Enrique Iglesias. :)))

În prima zi de liceu: Aveam emotii. :) Si da... m-am indragostit de un coleg de clasa. :)))

Primele cuvinte pe care mi le-au adresat prietenele mele: Nu imi amintesc. Cred ca cu o parte din prietenele mele m-am cunoscut in clasa a 2-a, asteptand in fata bibliotecii. Cred... Iar cu cealalta parte, am trecut mai intai printr-o etapa de "nu imi placi". Deci probabil de injuram reciproc... :)))

Prima zi de facultate: Eram foarteeeee fara chef. Avusesem o noapte trista inainte si eram putin deprimata. Plus ca era si foarte cald... si... am fost obligata sa-i ascult discursul lui Basescu. Si nu am cunoscut niciun coleg pentru ca am fugit repede acasa.

Prima restanță: Inca nu am avut o prima restanta! :)

Prima zi la locul de muncă: Nu stiu daca a imparti pliante e chiar un loc de munca... Deci prima zi adevarata la un loc de munca adevarat a fost foarte plictisitoare. Nu stiam exact ce o sa fac si stateam izolata pe un scaun intr-un colt al biroului.

Prima dată când am postat pe blog: Mi-am facut blog pentru ca aveam nevoie de unul pentru a participa la un concurs. Deci, nu a pornit din proprie initiativa. Apoi... mi-a placut sa scriu si am continuat.

La tine cum a fost prima data cand...?
Catre toti cititorii mei...

Acum un an...

2010-03-17T18:40:00.002+02:00

"marți, 17 martie 2009

Plansete catre ieri sau Nimic!

Motto: Sa ma ierte timpul, caci n-am stiut cum sa il pierd!

Azi...ieri sau maine...oameni vin si pleaca. Doar eu raman pe loc si ii privesc ca o statuie.Azi...mi-e dor de cei de ieri iar maine le voi duce dorul celor de azi...Nimeni nu ramane...toti se pierd si parca ma pierd si eu odata cu ei. II plang pe toti ce au devenit amintire...

In fiecare zi pierd cate ceva din mine...pana cand voi ajunge doar un pumn de ganduri si sperante desarte, de vise si amintiri uitate. Pierd o clipa, un zambet, ma pierd prin multime, prin imagini, umbre, cuvinte, explicatii, sentimente...in universul acesta imens, ma gasesc foarte greu...

Privesc uimita la ce a mai ramas din trupul meu...atatea amprente si zgarieturi..arat ca un bibelou vechi de pe mobila bunicii...Oare ma mai vede cineva?

Nu...sunt doar o faţa banala din multimea de corpuri incruntate, grabite...pierdute de mult...

Azi las in urma cei 18 ani ai mei..."

Va multumesc!

Asa te vad

2010-03-09T22:16:00.003+02:00

O camera...

Peretii tapetati cu tot felul de imagini
noi si vechi,
chipuri manjite,
hartii mazgalite,
culori sterse,
creioane tocite,
pagini rupte,
versuri tacute...

Tu sezi la birou pe scaunul cu spatarul rupt, din lemn macinat. Ochelarii ti-au formati santuri adanci pe nas si iti fac urechile clapauge. In ei se reflecta lumina oarba a unei lampi decorata cu panze de paianjeni si praf. Aplecat deasupra biroului dezordonat, iti plimbi mainile dreapta-stanga, mimetic, intr-o mutare infinita care a sapat un sant adanc in spatiu.

Cu o penseta cam boanta culegi din gramada de eu din dreapta celula cu celula. O iei din varful degetului mare de la picior si o muti in gramada din stanga, in varful firului de par din crestetul capului. Si tot asa... Cu celulele din gambele mele subtiri o sa creezi niste ochi frumosi, si daca iti ajung, cu cele de la genunchi o sa desenezi o gura cu buze...

Din eul meu vei naste altceva. Cu dibacia ta de sculptor... sau poate pictor. Nu... totusi cred ca esti un poet. Si compozitor...

Asa te vad uneori.

Esarfe violete

2010-03-03T21:35:00.002+02:00

Miroase-a primăvară-n cimitir,

A mov şi-a raze indiscrete.

Pe-alei zambilele cochete

Împrăştie parfum de mir.

Mă plimb pe drumul plin de var

Şi simt cum soarele m-orbeşte.

E-un soare fals şi mă trezeşte

Ca un neon pe-o masă de spital.

E ameteală-n aer, nu pot să mai respir.

Sunt prinsă în eşarfe violete.

Miresme reci încep să mă îmbete.

Miroase-a primăvară-n cimitir.

Energia negativa

2010-02-22T23:05:00.005+02:00

Deseori, cand ma mai indispun diferite persoane, aud din partea celor care doresc cu bunavointa sa ma consoleze, expresia "Ignora-l! Nu are rost sa te consumi din cauza lui".
Le multumesc pentru aceste cuvinte, dar...
Sunt unele persoane pe care nu poti sa le ignori. Iti doresti din toata inima, te straduiesti, iti construiesti propriul scut, o iei pe rute ocolitoare numai sa nu te mai lovesti de ele, dar degeaba.
Ele nu se lasa ignorate! Se inarmeaza cu un baros, iti darama ziduletul tau roz cu floricele si iti deseneaza deasupra capului nori negri de furtuna.
Acestea sunt persoanele imbracate in energie negativa care, atunci cand intra in camera, aduc cu ele proasta dispozitie si iti invadeaza mediul cu uratenie.
Totul ia o nuanta de gri iar aerul devine inecacios. Prezenta lor iti sta ca o pata neagra pe pupila... La un moment dat ti se face si teama de ele, de ochii lor bulbucati, rosiatici de atata rautate, de venele care li se umfla pe gat atunci cand tipa, de pasii atat de apasati care lasa cratere de rautate si invidie in urma.

Nu iti doresti decat sa inchida usa pe dinafara si sa te lase sa iti pictezi in voie zidul in culori calde...

Ciocnirea

2010-02-15T22:35:00.005+02:00

Ce ciudat sa te ciocnesti de cineva. Aerul din jurul tau, cu aerul din jurul lui se lovesc molecula cu molecula. Se amesteca intr-o imbratisare, lasand in urma aerul ciocniri... cu miros de exaltare si batai de inimi.

Ieri m-am ciocnit si eu de tine. Mai repede decat ma asteptam.
7 pasi... te-am vazut. 6 pasi... m-ai vazut... Apoi ti-ai intors privirea catre vitrina cu covrigi si ai zambit.
1 pas... in tandem... si ne-am lovit.
Bizar... a durat o secunda. As fi vrut sa fie ca in filme... slow motion... si toata ciocnirea sa dureze 5-6 secunde. Atat cat sa pot sa iti observi haina, pantalonii si fularul... si poate un defect, doua. Atat cat... sa retin ceva.

2 pasi... spate in spate...
Nu... nu m-am intors. Sunt sigura, totusi, ca tu ai facut-o. Dar mai departe de 20 de pasi. Crezand ca eu am privit deja inapoi si astfel nu ne-am fi intersectat privirea intr-un gest plin de jena.

Ai trecut...
Pentru multimea de acolo am fost doi necunoscuti. Doua corpuri care au trecut pur si simplu unul pe langa altul. Doua corpuri...

Cate corpuri se ciocnesc...? Cate corpuri aparent necunoscute isi intersecteaza drumul, zambesc, merg mai departe si lasa in urma o dara de amintiri, fara ca ceilalti sa realizeze?

Acum... incerc sa rememorez. Chipul tau insa, a luat forma unui portret pe o panza unde vopseaua proaspata a fost intinsa de mana dreapta a pictorului. Un contur vag si mii de nuante amestecate haotic...

Dar erai tu! Si asta conteaza...

Dialog

2010-02-13T01:44:00.008+02:00

- Eu as face lacrimile amare.
- De ce amare?
- Pentru ca tristetea e amara.
- Eu le-as lasa asa... sarate.
- De ce?
- Pentru ca imi amintesc de mare ori de cate ori plang.
- ...
- Si ii multumesc marii ca lacrimile sunt sarate...

Oare lacrimile s-au nascut din mare sau marea din lacrimi?

Totul se pierde

2010-02-08T23:50:00.003+02:00

Totul se pierde.

Chiar si atunci cand se schimba, inseamna ca se pierde si ii ia locul un alt ceva.
Pierdem timp si spatiu.
Ne pierdem cu firea si astfel ii pierdem pe ceilalti.
Pierdem lucruri si sentimente.
Pierdem priviri si amprente.

Pierdem cuvinte si ganduri.
Pierdem sperante si vise.
Pierdem momente si gesturi.

Universul e prea mare... si ne pierdem prea usor.

Eu am pierdut parfumul tau... si ma tem...

Despre omul cretin... cu Câ mare!

2010-02-04T20:51:00.005+02:00

Din categoria "articole in care imi vars toti dracii pe chestiile alea care cica se numesc oameni" iata ca mai rasare unul, desi eu ma straduiesc sa nu... dar n-am ce face.
Dan Puric a scris o carte, destul de buna, intitulata "Despre omul frumos". Eu o sa scriu, intr-un viitor destul de apropiat, o carte ce va purta sublimul nume: "Despre omul cretin". Asta pentru ca sunt mult prea multi ca sa ii mai poti ignora. Si oricat te-ai stradui sa o faci totusi, se lipesc de tine ca guma de mestecat rumegata de asfalt. Lasa o pata mare, urata si jegoasa.
As fi putut sa aleg o alta denumire din desaga atat de plina de apelative romanesti, dar m-am oprit la "cretin".
Definitia cretinului, conform Dictionarului Explicativ Roman, editia din 1998, este urmatoarea: CRETÍN, -Ă, cretini, -e, adj., s.m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd, tampit, idiot, prost. – Din fr. crétin.
Simplu, usor de pronuntat, 6 litere, 2 silabe, puternic si mai ales, poate deveni "cretina"! Dar eu o sa raman la forma de masculin, sa par "putin" impersonala si sa nu aiba cititorii mei impresia ca dedic cuiva, in mod special, aceste randuri. Sincer, le-as dedica... dar consider, totusi, ca acel cretin nu merita nici macar osteneala de a-i spune ca e cretin.
CRE-TIN. Nu-i asa ca suna bine? Perfect! Suna perfect din gura asta a mea care se crede atat de importanta, care ii critica pe toti si mai este si stridenta pe deasupra.
Deci... cretinul, de obicei, pricepe greu ce vrei sa ii spui. Insa, nu va lasati inselati de acest lucru; vorba fie intre noi, adesea se si preface. Se complace in starea asta de cretinism din doua motive: ori pentru a scapa de responsabilitati sau mai pe romaneste "a se face ca ploua", ori pentru a-ti ridica tie tensiunea, crezandu-se destept pentru ca o face!
Cretinul este si un ignorant in linii mari. Egoist peste masura, nu se gandeste decat la egoul lui atat de "simplu"(SÍMPLU, -Ă, simpli, -e, adj. = lipsit de rafinament, de afectare; lipsit de cultură. (fr. simple).
Si pentru ca "prostul nu e prost destul pana nu e si fudul", cretinul este si ingamfat. Gesticuleaza mult, tine nasul in sus, isi da ochii peste cap, vorbeste pe un ton ridicat, pronunta cuvintele apasat, iar cand merge pe strada, paseste ca pe catwalk (podium, pentru cretinii care nu pricep) pastrandu-si acelasi nas in adierea brizei. Desi, nu este vreun fel de vedeta, nu il urmaresc paparazzii pe la colturi, si nu are nici macar cine stie ce toale de firma sau trup de invidiat, el se considera buricul pamantului.
Singura "haina" care ii vine perfect cretinului, este falsa modestie. Cateodata evita sa vorbeasca despre sine si despre anumite lucruri pe care le face; el doar da de inteles si astepta ca altii sa le descopere si sa il "flateze" mai tarziu. Un motiv perfect pentru a-si da, din nou, ochii peste cap si pentru a afirma ca este o nimica toata, fara importanta, ori poate raspunde ca o face dintr-o nevoie extrema si ca nu este un lucru demn de statutul lui.
Cretinului ii plac lucrurile care il fac sa para inteligent si deosebit. De aceea, imbratiseaza teorii si idei care sa demonstreze ca el este unul singur, luptator impotriva lumii crude in care traim. Cretinul nu are prieteni, si o afirma mandru. Cretinul spune ca singura persoana in care se increde este el insusi, ceilalti fiind doar niste perfizi gata gata sa abuzeze de bunatatea sufletului lui. Cretinul iubeste lucrurile rafinate, desi nu are absolut nimic in comun cu ele. Tanjeste dupa stilul si manierele pe care nu le va atinge niciodata. Asta pentru ca, subliniez, doar tanjeste; in practica, nu face nimic in privinta asta. Cretinul nu se auto-educa, el doar imprumuta de la cei pe care ii considera "cool", dar pe care,totusi, ii invidiaza.
Din punct de vedere cultural, cretinul nu se "cultiva". Daca printr-o intamplare bizara si de neinteles a pus mana pe, hai sa fiu draguta, 3 carti in viata lui, va vorbi doar despre acelea ca un adevarat devorator de carti.
De obicei, un cretin nu are preferinte. Va spune intotdeauna ca nu are un stil de muzica preferat, si ca asculta "de toate". Asta pentru ca in realitatea nu cunoaste mai nimic despre acest subiect. Se rezuma numai la "ce e in trend".
Cretinul vrea sa para respectuos. Insa, "multumescul" si "scuzele" lui sunt folosite in exces doar pentru a-si arata cantitatea de educatie cu care este inzestrat, reliefand, din nou, ingamfarea si orgoliul extraordinar.
Cretinului ii place sa spuna "nu". Cand nu ii convine ceva, se stramba la propiu. Cand este foarte suparat iar ceilalti nu iau seama, atrage atentia prin trantitul usii, geamului, al obiectelor pe masa sau pe rafturi, merge repede si produce curent in urma lui, pufneste, bombane, te priveste cu ura, etc. Cand vrea sa te jigneasca sau sa iti spuna cat de nemultumit este, o face aparent calm, insa foloseste acelasi ton ridicat. Asta deoarece, el crede in sintagma "a nu te cobori la nivelul celuilalt", considerandu-se, bineinteles, destept si rafinat, din cale afara.
Cretinul nu i-a niciodata initiativa. Chiar daca nu face niciodata nimic, considera ca a facut deja foarte mult, motiv pentru care asteapta "sa mai faca si ceilalti ceva".
Cretinul este si nesimtit si lenes. Se conduce adesea dupa deviza "daca fac ceilalti, eu de ce sa mai fac?" sau "de ce sa nu ma folosesc de ceilalti, daca pot?".

S-ar putea scrie foarte multe despre cretin. Insa e tarziu, si am obosit...
Ma multumesc doar cu faptul ca, in clipa in care parcurgeti aceste randuri, va ganditi automat la cretinii care va inconjoara! :))

Nu-i asa ca-s cam multi?

Ceasca de ceai

2010-02-01T23:35:00.004+02:00

Noapte...
M-am invelit cu Februarie.

Am ingropat ceaiul intr-o cutiuta de catifea sperand sa se mai pastreze pana cand ai sa vii.
Zaharul asteapta inghetat pe dulap si lingurita plange pe masa.

Doar ceasca alba, cu toarta ei stramba, tanjeste dupa degetul tau si buza fina de sus... Ca in sarutul dulce sa ii lasi gustul tau...
Ceasca alba se hraneste cu tine, cu vorbele tale insetate.

Aburul s-a racit... de dor sa-ti mangaie obrazul zgariat. Si ochii sa-ti lacrimeze... in ceasca de ceai.

Te-asteapta, inca...

Planetarium [sau cum sa visezi un necunoscut]

2010-01-29T16:06:00.003+02:00

Nori... [gri]. Vantul cald imi aduna parul pe fata si ma chinui cu mana dreapta sa il dau la o parte. Copacii [verzi] isi scutura crengile in stanga si in dreapta. Praful se ridica in vartejuri si ne intra in ochi. Fugim... noi doi?
Tu ma tii de mana... sunt sigura ca esti tu! A... Cine esti tu?
Cladirea imensa... doua usi mari din sticla. Alergam pe scarile [negre] si zambim.
Un hol lung [sepia] impanzit de tablouri [alb si negru], universuri, stele... Pluto. Prin ferestrele largi intra soarele [auriu] care arde... Soare cald... soare de vara.
Alte usi din lemn lacuit cu manere groase din metal rece. Pasim... eu in fata... tu in urma balerinilor mei [rosii].
Scaune... scaune multe asezate concentric. In centru o masuta. Intuneric... aer rece, inchis.
Catifeaua [visinie] a scaunelor ne gadila mainile.
Pe tavan se plimba mii de lasere si luminite... Ne lasam capul pe spate... adormim.
Orion, cunoscut şi drept Vânătorul, este o constelatie în emisfera nordică, fiind una dintre cele mai cunoscute. Ea este vizibilă şi de pe teritoriul României în perioada noiembrie – aprilie. Prin mijlocul constelaţiei trece ecuatorul ceresc, ceea ce face ca această alăturare de stele sa fie vizibilă din orice punct al Terrei, fapt care a făcut din această constelaţie una din cele mai cunoscute...
Alege o stea... alege o stea... [albastra].

M-am trezit buimaca... undeva in adancul mintii rasuna o melodie...
If you leave me now...

Si afara ninge [alb].

Cand marea plange...

2010-01-26T18:38:00.001+02:00

Seara imi canta la crestet... usor, sublim. Fiecare val e o nota... pana adorm. Uneori pot sa ii simt rasuflarea rece si sarata in spate, in par... suiera prin crapatura geamului... imi sopteste.

Dimineata ma trezeste. Tipa, striga... Marea plange iar eu pot sa o ascult.
Pescarusii sunt si ei agitati; zboara de colo colo fara sens. Plang si ei pentru ca marea plange.
Si stancile plang... se chinuie sa-i stearga lacrimile...dar in zadar.
Nisipul se framanta in mii de bucatele... Sufera si el...

Azi marea a murit. S-a sufocat sub albul inchis. Si-a dat ultima rasuflare inghetata pe stanci. Am iesit sa o implor sa nu imi moara. Si am plans...

Dar nu stiu daca am plans pentru ca
marea mi-a murit in ochi? Sau pentru ca mi-am pierdut perlele in zapada?

(FOTO: fotografu.ro)

Articol cu nivel maxim de energie negativa

2010-01-22T15:10:00.008+02:00

Urasc Romania!
Simt cum pe zi ce trece mi se scurge orice urma de patriotism din mine.

Urasc sistemul de invatamant care produce idioti. Urasc cercul asta vicios cu profesori plictisiti si elevi prosti. Urasc falsele talente si falsii profesionisti. Urasc ca invat sa fac radio fara sa mi se ofere sansa sa pun mana pe un microfon!
Urasc sistemul de sanatate. Urasc faptul ca iesi mai de graba mort din spital decat vindecat. Urasc medicii pe care curge scarba in siroaie.
Urasc politicienii burtosi cu 10 randuri de gusa care ne rad in fata. Urasc faptul ca lumea sa uita la ei admirabil ca o turma de vaci care urmeaza ciobanul, fara sa stie ca vor ajunge carne de tocat.
Urasc oamenii jegosi si nespalati de care sunt obligata sa ma apropii. Urasc cersetorii. Urasc cocalarii si pitipoancele. Urasc emisiunile de la tv care promoveaza aceste "minunate" specimele. Urasc moda asta care te face sa arati ca o centurista.Urasc "muzica" pentru prostii care dau din maini si din curul siliconat in cluburi.
Urasc oamenii care se imbulzesc si se imping in tine. Urasc falsa politete. Urasc proastele care cred ca a fi perversa e un lucru bun si ii urasc si pe cei care nu au citit o carte in viata lor si nu stiu cine e Freddie Mercury. Urasc oamenii care nu stiu!
Urasc trenurile si mirosul din ele. Urasc garile pline de ciobani, de mancatori de shaworma si de spargatori de seminte. Urasc 40-ul.
Urasc persoanele care isi schimba comportamentul din 10 in 10 minute.
Urasc gropile din sosele si taranii care conduc ca boii. Urasc cele 2 ore pe care la fac pana acasa. Urasc dezinteresul si ignoranta colectiva.

Si cel mai mult, astazi, il urasc pe nenea din tren cu caciula de comunist care nu a vrut sa ma ajute sa deschid usa dintre vagoane ca sa pot cobori din tren!

Tu ce citesti?

2010-01-21T16:56:00.007+02:00

Din pura curiozitate, dar si in cautare de recomandari, adresez intrebarea:
Tu ce carte ai pe noptiera?

Eu citesc:

D.H. Lawrence - Amantul doamnei Chatterley

De ce ma enerveaza sistemul?

2010-01-16T17:01:00.009+02:00

Am constat cu stupoare ca facultatea nu difera cu nimic fata de liceu, unde notele de 10 curgeau pe banda rulanta in catalog, unde cele mai "luminate" creiere au avut cele mai mari medii la bacalaureat si unde nu exista elev bun si elev prost.

Cand am intrat la facultate ma asteptam la o concurenta acerba, un stres maxim, la o materie grea, la carti foarte multe, si mai ales la o diferentiere clara intre cel care invata si are ceva in capusorul lui si cel care nu leaga 2 cuvinte coerent. Mai ales la o facultatea de jurnalism, unde cu atat mai mult se cere o vasta cultura generala si un vocabular extrem de dezvoltat.

De fel, nu ma afecteaza notele. Nu ma deranjeaza daca iau 5 sau 10 atata timp cat stiu ca le-am luat pe merit. Dar...

As vrea doar sa nu mai fim acuzati, sau cel putin sa nu se mai generealizeze, ca suntem o generatie de depravati, ca nu citim, ca nu stim ce e aceea scoala din moment ce facultatea accepta cu bratele deschise pe oricine, prin celebrul concurs de dosare cu mediile umflate de la bacalaureat. Sau acolo unde exista o proba eliminatorie, se constata ca oricum au fost admisi candidati in proportie de 90%. Din pacate, banul si-a pus amprenta peste tot. Si e mai bine sa avem un buget frumusel dar sa luam parte la indobitocirea in masa...

Daca sistemul de invatamant universitar ar fi mai bine "asezat" si ar dori intradevar sa scoata elite, daca ar cerne pe cei capabili de cei incapabili, ar exista in majoritate studenti foarte buni. Si toata lumea ar fi fericita!
Uneori tind sa cred ca eu sunt proasta, incapabila si ca am probleme, iar ceea ce invat si toata straduinta mea sunt in zadar.

Sistemul de notare si de examinare este prost intr-o proportie foarte mare. Teoria este buna si desigur, este foarte bine sa o si stapanesti, insa la 20 de ani cred ca cea mai importanta problema ar fi sa inveti cum sa o aplici, sa stii sa faci comparatii, corelatii s.a.m.d. Din nefericire... multe examene pun accent pe teorie, pe care azi o tocesti daca nu te ajuta prea mult mintea ci memoria, iei 10, si maine dai din umeri. Plus ca exista si sanse foarte mari sa copiezi cu usurinta. Si asa ies, precum painile din cuptor, absoventi cu brio...

Acesta este sistemul care ii demoralizeaza pe cei capabili, pe cei care isi doresc o diploma care sa le reflecte capacitatile si ii face pe altii sa considere ca nu ai nevoie de creier ca sa reusesti, pentru ca oricum profesorilor le e mila si "te trec"(lucru general valabil in special la liceu).
Acesta este sistemul care sa te faca sa-ti doresti sa emigrezi...

[Da... sunt foarte suparata!]

NU

2010-01-07T16:49:00.007+02:00

N-as fi vrut sa scriu despre comunism sau despre revolutie, insa nu ma pot abtine sa nu punctez macar un lucru.
Am auzit, din nefericire, de nenumarate ori expresia "macar Ceausescu ne-a dat..." - casa, butelie, un loc de munca etc. Sunt indignata si ma uimeste slaba putere de intelegere si pricepere a celor din gura carora ies astfel de cuvinte dupa 20 de ani de democratie.
Ceausescu nu dadea case si butelii pentru ca se gandea la bunul trai si frumoasa vietuire a cetateanului roman, ci pentru ca dorea o forta de munca cat mai mare si cat mai puternica.
Indivizii erau niste animale a caror singura menire era aceea de a trage la jugul sistemului comunist. Omul era crescut si educat ca sa munceasca pentru patrie.
Individul primea un camin precar si o ratie de mancare si caldura atat cat sa nu moara de foame si de frig. Tot ceea ce trebuia sa faca era sa produca pentru sistem.
Animalul nu isi numeste stapanul, ci invers. Animalul nu vorbeste, nu cere si nu comenteaza. Animalul nu poate alege!
Sistemul comunist distruge integritatea morala a individului, dreptul la opinie, la libertate...
Te transforma intr-un mic robot cu telecomanda. De ce ti-ai dori acest lucru?!

"Ceausescu a facut drumuri, sosele, centrale, a ridicat cladiri..."
Eu nu ii multumesc si nu il admir pe el pentru asta, ci pe miile de oameni care au murit construindu-le.
A alege intre integritatea ta morala si o cutie de chibrituri... nu te deosebeste cu nimic de un bou.

Deci nu... Ceausescu nu a dat nimic pentru care ar trebui sa fim melancolici sau recunoscatori astazi.

Din nefericire, romanul a ramas cu aceleasi conceptii: "Fura el... dar macar a facut si pentru noi ceva!" a pus o pavela, un bec la coltul strazii... Te multumesti cu atat?!

Ce-ar fi sa-ti dai jos banda de la ochi!

1,2... incolor

2009-12-30T23:43:00.005+02:00

Doua firicele de sange coboara din narile inghetate.
Mi-a inghetat si mintea... iar ochii mei nu mai sunt verzi. I-a decolorat zapada.
Cerul este incolor si imi zgarie obrazul.
Obrazul care inca nu a atins albul.
Respir... 1, 2, 3, 4... respir... Iar vaporii de caldura imping sangele.
Am murdarit zapada. Am murdarit zapada cu tine.
Alb si rosu...
1,2... Cele mai frumoase pete!

...pe care le urasc

2009-12-30T00:34:00.003+02:00

Expresii, sintagme, afirmatii, exclamatii pe care le urasc:

1. Te-ai ingrasat.
2. Te-ai tuns?! / Te-ai vopsit?!
3. Va pot ajuta cu ceva?
4. E criza...
5. Altceva...?
6. N-am chef.
7. Ai mancat astazi ceva?
8. Asta e!
9. Nu am sa va dau rest.
10. Eco.

Si lista poate continua...

Bradul meu nu este trendy

2009-12-22T23:43:00.003+02:00

Am impodobit bradul. E natural, in ciuda tuturor ecologistilor. M-am asigurat ca provine dintr-o pepiniera, ca sa nu iau parte totusi la cliseatica distrugere a planetei.
Mie nu imi plac brazii trendy. Mi se pare atat de idiot sa creezi o moda in ceea ce priveste impodobirea acestora. E o traditie. Iar traditia nu trebuie sa fie "la moda".
Am pus bradutul in vesnicul suport de metal imbracat in staniol. Am scos din cutii vechi de peste 20 de ani globurile de sticla pictate manual. De toate culorile: albe, rosii, argintii, cu sclipici, in forma de con si de Mos Craciun. Le-am agatat pe cele mici de crengile de sus... si am terminat cu cele mai mari. Am asezat si beteala, atat de chicioasa cum considera unii, dar atat de plina de imagini ale copilariei. Instalatia e colorata. Imi pare rau ca cea cu stelute, de cand eram mica, s-a stricat. Am inlocuit-o cu una noua, dar parca... nu mai are acelasi farmec.
Bomboanele de ciocolata si acadelele si-au gasit si ele loc in bradutul meu. Cand eram mica furam mereu ciocolata din ele si lasam ambalajul. Inca mai am in minte imaginea brazilor aruncati dupa sarbatori in care mai ramaneau doar aceste invelisuri sclipitoare.

Bradul meu nu are "globuri" din plastic asortate. Nu are margelute si alte minunatii in trend. Bradul meu e acelasi an de an...
Si e superb...

Miopie

2009-12-19T15:37:00.004+02:00

Orbecaind de miopie
Imi caut sufletu-n noroi.
Si-n ploi...
Pe drumuri adormite
Curg ganduri in suvoi.

Imi caut ochelarii inzapeziti...

O lepasa

2009-12-14T21:03:00.003+02:00

Desi nu ma incanta lepsele, am luat-o pe asta de la Mihnea .

1.Ce îţi place să faci atât de mult, încât ai plăti pentru asta?
Sa citesc.
2. Dacă ai afla astăzi că mai ai de trăit exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?
5 ani e destul de mult, deci n-ar fi o tragedie. Totusi, as face ce fac si acum... :)
3. Dacă ai câştiga un milion de euro neimpozabil, ai continua să faci ce faci acum?
N-as mai locui in Romania.
4. Peste 15 ani, ce-ai vrea să scrie pe prima pagină despre tine, în cel mai important ziar din ţară? Care ar fi titlul articolului?
Peste 15 ani sper sa semnez eu un articol de pe prima pagina in cel mai important ziar din tara. :))
5. Ce vrei să spună prietenii tăi despre tine la ceremonia ta funerară?
Asta e cam morbida. As prefera sa nu spuna nimic. Cuvintele sunt de prisos in astfel de situatii.
6. Dar pe piatra ta funerară ce vrei să scrie despre tine?
Asta e si mai morbid.
7. Când erai mic, ce le răspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?
Pictorita, balerina, scriitoare si prezentatoare tv.
8. Ce ai face dacă ai şti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eşuezi?
As face: Yeeeeey!
9. Ce-ai vrea să le spună copiii tăi nepoţilor tăi despre tine?
Ca... nu stiu. Am fost o mama draguta...?
10. Dacă ai putea acum să te proiectezi în viitor, în ultima zi a vieții tale și să îți iei un interviu, care sunt trei întrebări pe care ți le-ai adresa?
Cu siguranta nu as vrea ca eu sa imi iau mie insami un interviu in ultima zi a vietii mele. N-as irosi ziua pt asta...

Mai departe pentru cine doreste...

Later Edit:
Leapsa lui a l'exandru:
1. As plati scump ca sa fiu foarte, dar foarte informat si as plati scump pentru libertatea de a inota si a juca tenis zilnic. Daca parasim realitatea, pe langa ce-am scris mai sus, as plati la fel de scump sa pot canta impecabil la acordeon, incepand cu ora 6 a diminetii de maine.
2. As incerca sa ingras porcul in ajun. Fiecare dintre noi si-a ales experienta acestei existente cu un scop. Nu mi-ar placea sa urc inapoi si, odata reajuns acolo, sa incep a ofta pentru ca jos mi-a placut wallpaper-ul.
3. Cu siguranta, da. N-am spus, insa, ca nu voi face multe lucruri in plus. Pentru 0,5% din diferenta, vezi raspunsul la intrebarea 1.
4.Nu-mi plac ziarele, as sta departe de paginile lor si mai ales de prima. Mi-ar placea sa fiu felicitat de ziua mea cu multa caldura de multi oameni carora le-am facut mult bine.
5. Dumnezeu sa-l ierte. Mai departe, mi-ar placea s-aud din gura celor ceva de genul: Impreuna putem trece prin incercarea asta.
6. Cuvantul familia inaintea numelui. E cel mai important.
7. Militar. Am avut un bunic care era colonel. Arata impecabil. Si ma enerva tot timpul replica celor din jur: cum, mai, cand lumea merge spre demilitarizare?
8. As fi mai linistit. Acum fac eforturi considerabile ca sa cred asta. Si, de cele mai multe ori, reusesc.
9. Ca in ciuda aparentelor, am un suflet bun.
10. A meritat? Le rezuma pe toate.

Ma simt ca un copil

2009-12-12T13:30:00.003+02:00

Azi ninge...
Si fulgii de zapada imi reamintesc ca sunt copil.

Rememorez zilele in care ningea cu fulgi imensi iar in fata casei se formau troiene.
Cand toata strada iesea cu sania si ne grabeam "sa facem partia".
Uitam de mancare sau de alte jucarii.
Coboram si urcam de sute de ori tragand de sanii.
Faceam bobul sau ne luam la intrecere: "Care sanie fuge mai repede?".
Ne bateam cu bulgari, construiam cazemate si oameni de zapada.
Ne inghetau picioarele, nasul si mainile dar tot nu intram in casa.
Mancam turturi de gheata.
Ne intristam cand "oamenii mari" aruncau cu nisip sau cu cenusa si ne stricau alunecusul.

Eram copii iar iarna era adevarata...

Ma doare capul [Pastila N]

2009-12-06T00:13:00.005+02:00

In mintea mea e o mare. E o furtuna de mare.
Gandurile se prefac intr-un vant care face marea nervoasa.
Si gand cu gand naste val cu val, negru si spumos.
Valul se inalta si se izbeste cu putere de oasele cutiei mele craniene.

In curand o sa mi se scurga marea prin ochi...

Stare de bine

2009-11-27T15:24:00.004+02:00

De cateva saptamani, nu stiu de ce, ma scald intr-o stare de foarte bine. Nimic nu ma mai enerveaza atat de tare incat sa imi strice ziua, nimic nu ma mai streseaza... Momentele proaste dispar la fel de repede cum si apar. Nu exista in clipa aceasta vreun gand rau sau vreo preconizare sumbra asupra viitorului meu. Reusesc sa rezolv totul repede, am mai mult timp pentru mine si uimitor, dorm foarte bine... Atat de bine, incat nu reusesc sa ma trezesc la 6:30 pentru cursuri. :))
Am inceput sa reinnod vechi relatii si sa uit motivele pentru care s-au rupt candva. Si culmea, asta se intampla involuntar. Ceea ce... cred eu ca e foarte bine.
As zice ca sunt de vina Sarbatorile care se apropie. Totusi, inclin sa cred ca schimbarea de atitudine care a avut loc acum ceva timp, are ca si efecte starea de bine. Nu e ignoranta, nu e refuz, nu e un optimism exagerat... e doar ideea ca toate lucrurile se pot rezolva in timp util si destul de usor, daca iti doresti cu adevarat.

Auriu in Noiembrie

2009-11-17T00:13:00.003+02:00

Plutesc umbre tăcute

În bălţi ce dorm pe trotuare.

Pe buzele noastre crăpate de timp,

Noiembrie moare.

Pe alei învechite, stropite cu vânt

Se adună auriu-n covoare.

Şi-mi curg arţarii pe umeri-mi cruzi

Şoptind cât îi doare.

Şi-şi plânge şi strada toamna în ploi

Şi-o-adună domol în cotloane.

Trec oameni lăsându-şi durerea-n noroi…

Noiembrie moare.

A friend in need...

2009-11-09T22:58:00.005+02:00

Cum e sa mergi la cinematograf singur?
...ai zice ca e bine, intr-un fel. Nu te bruiaza nimeni, privesti linistit filmul. Poate simti nevoia unei persoane careia sa ii impartasesti parerile, dar totusi, ai nevoie de un moment al tau...

Cum e sa fii de unul singur in sala de cinematograf?
Infricosator la inceput... Dar te obisnuiesti pana la sfarsit.

Pentru mine nu a fost un sentiment prea placut, exceptand filmul ce rula care a fost de-a dreptul exceptional si a mai diminuat din stare.

Si totusi...

Am luat o hotarare

2009-11-05T16:54:00.003+02:00

N-am de gand sa imi ratez viata din cauza faptului ca cei din jurul meu o fac. N-am de gand ca dupa anii de facultate sa realizez ca tot ce am facut a fost sa merg la scoala, sa stau in camera de camin cu calculatorul in fata sau sa ies sambata la McDonald's cu prietenul. N-am de gand ca "apropiatii" mei sa se rezume la doua persoane, in cel mai fericit caz.
Asa ca... daca cei care ar fi trebuit sa imi fie prieteni nu vor sa fie alaturi de mine, ma pot duce si singura la film sau la teatru, pot sa citesc ziarul la o cafea doar eu si cu mine... pot sa ma plimb pe malul marii impreuna cu vantul, si asa mai departe...
Nu vreau sa ma mai rog de ceilalti sa imi fie prieteni. Nu vreau sa mai cersesc o intrebare de "Tu ce mai faci?". Nu vreau sa mai primesc raspunsuri monosilabice. Nu vreau sa ma plafonez!
M-am saturat de "N-am chef...", "N-am timp.", "Mai bine iau filmul de pe net decat sa dau banii la cinema"... etc
Nu o sa devin o introvertita. Nu am sa imi creez o lume proprie. O sa continui in acelasi fel, numai ca... nu voi mai avea asteptari de la ceilalti.

Imi pare rau ca ceilalti nu vad lucrurile asa. Imi pare rau de cei care au 20 de ani si nu cunosc decat peretii propriei camere sau al caror comportament duce undeva spre 40. Inca nu sunt adult.
Inca mai am sansa sa gust din viata, cu bune si cu rele...

Daca nu o fac acum...

Re-Vers

2009-10-27T17:55:00.010+02:00

Pasi franti in reluare pe ritmul unei melodii ce ruleaza invers. Pe jos, covorul inghite urma lor.

Privirile mi se intorc in irisul verde. Cuvintele se ascund printre corzile vocale. Aerul s-a blocat in spatele buzelor rosiatice... Nu respir.

Zgomotele se izbesc de timpan.

Trupul mi se evapora in oglinda argintie. Peretii din jurul meu se scurg cu sangele din vene.

Valurile se intorc catre larg.

Azi soarele apune la est...

Ametist

2009-10-16T16:36:00.002+03:00

Frunzele cad

şi plânge-al meu gând

cu ele trecând

pe străzi, printre ploi,

prin bălţi şi noroi.

Deasupra-mi trec nori

sunt grei ,

mă-nfior

când parcul pustiu

în noapte, târziu,

e rece şi trist

în culori de-ametist.

Dâre de fum

îmi intră-n plămâni,

nu pot să respir,

mă înec şi transpir.

Nu-i nimeni în jur,

iar vântul prea dur

mă zgârie-n faţă.

În ochi am doar ceaţă.

Un miros putrezit

în nări m-a lovit.

Oare-am murit...?

Nu ştiu...şi-n zadar

privesc cu amar

cum frunzele cad

şi plânge-al meu gând

cu ele trecând...